Autor:
GazetaBitcoinTopic original:
Governs try to limit access of public to information and freedom since ages
Fila de istorie de astăzi vine ca o urmare a altor postări ale mele:
1,
2 și
3.
Guvernele nu vor ca publicul să aibă acces la informație și fac tot ce pot pentru a împiedica asta, din cele mai vechi timpuri. Cel mai bun exemplu îl reprezintă tiparnița, apărută în 1448, întrucât a reprezentat un mare pas înainte pentru accesarea informației și către libertate. După ce invenția lui Gutenberg a devenit publică, guvernul nu a mai putut limita accesul oamenilor la informație, deoarece înscrisurile, cărțile și manuscrisele puteau fi traduse în diverse limbi și împărțite popoarelor.
Descentralizarea a început din acel an. În 1517, cele 95 de teze ale lui Martin Luther au fost tipărite în mii de copii și traduse în diverse limbi, cuvintele sale devenind cunoscute pe întregul continent. Ca urmare, pentru acțiunile sale, a fost excomunicat de către Biserică. Însă fără Martin Luther și fără tiparniță, cel mai probabil, reforma protestantă ar fi fost un eșec.
Cine deține informația deține puterea și, în general, informația este deținută de elite –- guverne, agenții, forțele de aplicare a legii. Sau de către Biserică, așa cum a fost în cazul lui Luther. Și elitele nu vor ca publicul să aibă vreodată acces la informație, pentru că asta ar însemna să piardă puterea.
Revenim în era modernă, dar suntem încă în trecut. Este vremea celor numiți Cypherpunks. John Gilmore, unul dintre ei, are o dispută personală cu NSA. Sau ar fi trebuit să scriu că NSA avea o dispută personală cu el? Una dintre cele mai mari victorii a informației asupra opresiunii a fost adusă în 1989 de Gilmore, care a dat publicului un document secret. Autorul documentului lucra pentru Xerox, iar NSA a cerut în mod expres celor de la Xerox să distrugă respectivul document. John Gilmore nu a fost de acord cu această cenzură și a publicat documentul pe Internet. Desigur, a fost rapid descărcat în mii de copii, iar războiul dintre Gilmore și NSA începea.
În 1992 a avut loc o altă mare bătălie între John Gilmore și NSA. Din motive evidente (referitoare la interdicția accesului liber la informație), manuscrisele lui William Friedman – considerat a fi părintele criptografiei în S.U.A. – au fost clasificate, chiar dacă fuseseră scrise în timpul celui de-al doilea război mondial. Gilmore nu a fost din nou de acord, considerând că lucrările lui Friedman ar trebui să fie disponibile oricui ar fi interesat. Așa că a dat NSA în judecată și și-a motivat solicitările pe baza Actului de Libertate a Informației. Desigur, NSA a evitat să răspundă cererii, așa că totul s-a rezolvat la tribunal. Ulterior, Gilmore a găsit, întâmplător, manuscrisele lui Friedman într-o bibliotecă publică. În timpul procesului fusese informat că, dacă nu predă cărțile guvernului, va fi acuzat de spionaj, ceea ce ar fi dus la 10 ani de închisoare, întrucât se afla în posesia unor informații clasificate. NSA nu s-a oprit aici. Agenția a încercat să găsească și alte materiale "sensibile" în spații publice. Gilmore l-a informat pe judecător că manuscrisele respective erau deja publice, din moment ce se aflau într-o bibliotecă publică și, în același timp, a decis să discute și cu presa despre întregul caz. La scurt timp după, cărțile fuseseră tipărite de
Aegean Park Press.
Cazul lui Gilmore a devenit cunoscut și, din acel moment, guvernul a dat înapoi. Acuzațiile au fost retrase și manuscrisele au fost declasificate. John Gilmore a câștigat. Oamenii au câștigat și ei, întrucât
informațiile publice au rămas în mâinile publicului, așa cum ar fi trebuit să fie mereu.
Lupta pentru dreptul la liberă exprimare, pentru intimitate și pentru a face ca guvernele să devină irelevante a început acum mult timp. Acum ea se află în mâinile noastre.Topicul este auto-moderat pentru evitarea spam-ului.
