Bitcoin: visul avut de Cypherpunks, de libertarieni și de crypto-anarhiști

Autor: GazetaBitcoin
Topic original: Bitcoin: The dream of Cypherpunks, libertarians and crypto-anarchists

Basorelief reprezentând romani plătindu-și taxele || Sursă foto: historyhit.com

Guvernele subjugă oamenii de sute de ani. Una dintre primele forme de opresiune datează din perioada Imperiului Roman, din urmă cu 2000 de ani. Timpul a trecut, însă practicile au rămas aceleași. Metodele variază, incluzând taxe directe și indirecte, inflație, limitarea accesului la informație, interdicții, cenzură, sclavagism, procese inechitabile sau colectarea datelor personale și folosirea acestora împotriva oamenilor onești. Toate acestea servesc unui singur scop suprem: puterea trebuie să rămână în mâinile elitelor, iar oamenii de rând trebuie să muncească pentru beneficiul elitelor. Oamenii au ripostat, însă de cele mai multe ori s-au dus la război cu mâna goală. Această luptă, care durează din cele mai vechi timpuri, este cel mai bine descrisă de Murray Rothbard ca "bătălia eternă între Libertate și Putere".

Una dintre căile de a obține libertate este cu ajutorul banilor privați, însă guvernele nu acceptă o astfel de competiție. Iar guvernele au monopol pe emiterea de monedă tot din timpul Imperiului Roman. Totuși, dorința oamenilor pentru bani privați a apărut în urmă cu sute de ani, iar istoria ne spune că banii privați au existat și au fost folosiți cu mai multe ocazii.

Reputatul economist și filosof Friedrich August von Hayek, câștigător al Premiului Nobel în Economie în anul 1974, a ridicat o problemă foarte pertinentă în lucrarea de geniu intitulată Denaționalizarea Banilor: Argumentul Îmbunătățit: "[...] nu pot să nu mă întreb de ce oamenii au acceptat să îndure atât de mult niște guverne care își exercită puterea de peste două mii de ani, doar cu scopul de a-i exploata și frauda ". Un alt personaj emblematic adept al nevoii de bani privați este Murray Rothbard.

Între anii 1700 și 1900, în Statele Unite au circulat diverse forme de monede private. Prima dintre acestea a fost moneda de cupru Higley, bătută în 1737 de familia Higley. Una dintre cele mai populare monede au fost monedele de aur Bechtler (prima fiind pusă în circulație în 1831), acestea fiind renumite pentru că aveau o puritate mai mare decât monedele emise de stat. Compania Moffat&Co din San Francisco a scris și ea o pagină de istorie în timpul febrei aurului, cu monedele pe care le-a creat. Una dintre cele mai dorite monede era Dublonul Brasher, bătut de Ephraim Brasher în 1787. Alte monede private demne de menționat sunt: Dolarii Morgan, Saint-Gaudens Double Eagles și Barber Quarter. Desigur, guvernul nu a fost de acord cu monetăriile private, însă este cert că de-a lungul timpului au existat și astfel de monetării private. Monedele emise de acestea au circulat la scară largă, în pofida tuturor eforturilor depuse de stat pentru a le nimici.

Libertarianism și anarhism

Murray Rothbard || Sursă foto: fee.org

“Definesc ca societate anarhică o societate unde nu există posibilitatea legală de agresiune coercitivă la adresa persoanei sau la adresa proprietății oricărui individ” -- Murray Rothbard

Anii au trecut, dar statul a continuat să interzică banii privați prin orice mijloace posibile. Opresiunea a crescut și mai mult în intensitate. Dar și dorința oamenilor a devenit mai puternică. Oamenii și-au manifestat aceste idei cu ajutorul liberalismului, care ulterior a evoluat în libertarianism. Primele forme ale libertarianismului au apărut între secolele XVIII și XIX. Libertarianismul modern, care s-a născut în jurul anului 1950, a fost adoptat de figuri de marcă ale istoriei, precum Murray Rothbard, Milton Friedman sau Hayek. Conform lui Rothbard, "Crezul libertarian se bazează pe o axiomă centrală: niciun om și niciun grup nu poate agresa persoana sau proprietatea cuiva. Aceasta poate fi numită "axioma neagresiunii". "Agresiunea" este definită prin folosirea violenței fizice sau amenințarea cu violență fizică împotriva unei persoane sau a proprietății cuiva. Prin urmare, agresiunea este sinonimă cu invadarea”. În mare, se poate spune că libertarianismul s-a axat pe drepturile individului, limitarea guvernului, încurajarea pieței libere și pace.

O latură aparte a libertarianismului o constituie anarhismul. Chiar dacă această mișcare este una mai radicală, și ea este orientată spre individ. În principiu, anarhism presupune o societate fără guvern, indivizi liberi, care nu se supun unor legi guvernamentale. Însuși termenul de "anarhie" înseamnă “absența guvernului”. În orice caz, anarhismul nu trebuie asociat cu violența: niciodată nu s-a axat pe violență și nici nu o va face. O explicație bună asupra subiectului este dată de teoreticianul canadian L. Susan Brown: "În timp ce gândirea populară înțelege prin anarhism o mișcare violentă, împotriva Statului, anarhismul reprezintă o tradiție mult mai subtilă și mai nuanțată decât simpla opoziție față de puterea guvernului. Anarhiștii se opun ideii că puterea și dominația sunt necesare societății, propovăduind în schimb forme de organizare socială, politică și economică mai cooperative și anti-ierarhice ".

Războaiele crypto

Tricouri considerate ca fiind muniții, conform legii americane, create inițial de Adam Back || Sursă foto: Twitter

"Dacă intimitatea este scoasă în afara legii, doar cei certați cu legea vor avea intimitate" -- Phil Zimmermann

Lăsăm în urmă anii ’50 și intrăm în era tehnologiei: ARPANET, strămoșul Internetului, ia naștere în 1967; microprocesoarele evoluează conform legii lui Moore; computerele personale (PC-urile) sunt lansate în 1975; World Wide Web-ul este lansat în 1989. Cryptografia este în floare grație minții strălucite a lui Friedman. Însă aceste dezvoltări tehnologice nu erau (încă) menite publicului larg: statul tocmai descoperea o nouă formă de opresiune, poate cea mai periculoasă – supravegherea. Aceasta a fost un process continuu de invadare a intimității oamenilor. Dacă un om își spionează vecinul, ar putea fi dat în judecată; dacă guvernul spionează o țară întreagă, nu este nicio problemă. Dacă o persoană obișnuită încearcă să afle ce bani rulează cineva, ar putea ajunge să răspundă în fața legii; dacă statul vrea să afle toate tranzacțiile financiare ale tuturor cetățenilor, nu este nicio problemă.

Tehnologia a oferit guvernului o armă extraordinară, pe care a folosit-o la capacitate maximă pentru a deține controlul suprem, în special prin intermediul agențiilor secrete, precum NSA. Foamea nestăvilită de informații despre cetățeni a guvernului s-a transformat într-o foame de pachete mari de date: fiecare individ este condiționat de documente emise de guvern. Nu te poți căsători fără o carte de identitate emisă de guvern, nu poți muri fără o carte de identitate emisă de guvern, nu poți demonstra cine ești fără o carte de identitate emisă de guvern, nu poți merge la un spital fără o carte de identitate emisă de guvern și așa mai departe. Și toate aceste informații sunt stocate în baze de date, controlate de diverse brațe ale statului; în final, ele sunt controlate tot de stat.

În timpul acelor vremuri tulburi, în 1975, Whitfield Diffie a inventat criptografia cheii publice, oferind publicului această unealtă extraordinară. Guvernul a reacționat, oferindu-se să ajute oamenii cu “păstrarea în siguranță” a cheilor private ale oamenilor. Evident, nu s-a întâmplat așa ceva, și de aici au pornit războaiele crypto. In 1977 a fost inventat algoritmul de criptare RSA, de către Ron Rivest, Adi Shamir și Leonard Adleman; algoritmul era bazat pe criptografia cheii publice. Următoarea mișcare a NSA-ului a fost aceea de a interzice publicului accesul la invenția lui Diffie și la exportarea algoritmilor de criptare în afara granițelor Statelor Unite. Directorul NSA, Bobby Inman, era îngrijorat de faptul că oamenii puteau avea acces la tehnologia de criptare, care până în acel moment fusese utilizată doar de agențiile secrete. Un articol al revistei Wired din 1993 a publicat o adresă trimisă de Inman în 1979, care avertiza că "publicațiile și activitatea criptologică neguvernamentală [...] reprezintă riscuri evidente asupra siguranței naționale ". Algoritmii de criptare erau considerați a fi informații clasificate, protejate de Legile Federale, precum ITAR (International Traffic in Arms Regulations, 22 CFR 121-128). Exportarea algoritmilor se sancționa cu până la 10 ani de închisoare. Ca răspuns, oamenii au imprimat câteva linii din codul RSA pe tricouri, însă agenția a avertizat că purtarea acestor tricouri în timpul călătoriilor în afara S.U.A. sau exportarea acestora vor însemna ani grei de pușcărie pentru “răufăcători”, din cauză că respectivele tricouri erau considerate “muniții”. Erau considerați infractori și cei care aveau tatuaje cu algoritmul RSA. Poate că această dată a fost prima când guvernul s-a temut că a pierdut controlul. Frica reiese din însuși numele adresei lui Inman: "Cerul se prăbușește".

John Gilmore, un tânăr curajos, a luat atitudine împotriva agenției. Același articol din Wired îl citează când acesta spune apăsat: “Arătați-ne. Arătați publicului cum abilitatea voastră de a viola intimitatea oricărui cetățean a prevenit un dezastru major. Ei doar limitează libertatea și intimitatea tuturor cetățenilor – pentru a ne apăra de un Bau-Bau pe care nu îl explică. Decizia de a ne lua literalmente intimitatea ar trebui să fie una luată de întreaga societate, și nu să fie luată în mod unilateral de o agenție militară de spionaj".

Cypherpunks și crypto-anarhie: "Rebeli cu o cauză"

Coperta revistei Wired ("Rebeli Cu o Cauză"), Mai/Iunie 1993 || Sursă foto: Wired.com

"Sunt fascinat de crypto-anarhia lui Tim May. Spre diferență de comunitățile tradiționale asociate cu termenul “anarhie”, într-o crypto-anarhie guvernul nu este distrus temporar, ci este interzis permanent și considerat permanent ca fiind nenecesar. Este o comunitate în care nu se regăsește amenințarea cu violența, deoarece violența este imposibilă, iar violența este imposibilă datorită faptului că participanții nu pot fi corelați cu numele lor adevărate sau cu locațiile fizice în care trăiesc" -- Wei Dai

Avansăm până în 1992. Un grup de trei criptografi, entuziaști ai codului, format din Timothy C. May, John Gilmore și Erich Highes, descoperă că toți împărtășesc aceeași viziune asupra supravegherii și cenzurii exercitate de guvern. Toți trei aveau cunoștințe vaste în materie de computere. May lucrase înainte ca inginer șef la Intel, Gilmore petrecuse câțiva ani la Sun Microsystems înainte de a-și porni propria afacere, iar Hughes era programator și matematician. Ei au început să se întâlnească la biroul lui Gilmore, în zona Golfului San Francisco, și au încercat să găsească metode pentru protejarea intimității oamenilor cu ajutorul criptografiei. Curând un alt entuziast li s-a alăturat: hacker-ița Jude Milhon, cunoscută și sub pseudonimul St. Jude. Ea a găsit și un nume pentru acest grup: prin combinarea termenilor "cipher" (cifru, cod), acesta fiind un termen din domeniul criptografiei, și "cyberpunk" (care este o parte a genului science fiction, bazat pe realități distopice și anarhie), a inventat numele "Cypherpunks".

Grupul a evoluat și i s-au alăturat mulți alți membri. Pentru a păstra legătura, ei au lansat o listă de email; arhivele acestor email-uri pot fi găsite pe Metzdowd.com și Cypherpunks.venona.com. Grupul a atins un maxim de 2000 de abonați.

Ideologia Cypherpunk a dus libertarianismul și anarhismul la un nivel complet nou: crypto-anarhia. "Un spectru bântuie lumea modernă, spectrul crypto-anarhiei”, a scris Tim May în 1988, în eseul care a devenit o operă de artă în literatura Cypherpunks: "Manifestul crypto anarhic".

"Cypherpunks scriu cod", a subliniat Eric Hughes, în "Manifestul unui Cypherpunk", o altă lucrare extraordinară, care a devenit și ea o parte a istoriei. Și, prin intermediul codului, ei au dorit să ofere oamenilor intimitate. Au vrut ca publicul să aibă acces liber la criptografie. Alte interese majore constau în anonimitatea online, teoria jocului, partajarea securizată a fișierelor, piața liberă și rebeliune. Steven Levy, autorul articolului din Wired menționat anterior, i-a numit cu un termen imposibil de tradus în altă limbă: "techie-cum-civil libertarians".

Un alt vis al grupului Cypherpunks a fost acela de a crea bani electronici. O formă de bani care să nu poată fi urmăriți, care ar fi putut opri supravegherea exercitată de guvern asupra detaliilor financiare ale oamenilor.

În timp, mulți entuziaști care au împărtășit această ideologie s-au adăugat grupului. Printre cei mai cunoscuți se numără Philip Zimmermann, inventatorul PGP, Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, Jacob Appelbaum, dezvoltator al proiectului Tor și Hal Finney, creatorul PGP 2.0 și al algoritmului Reusable Proof-of-Work. Alte personalități marcante ale grupului Cypherpunks pot fi regăsite aici.

DigiCash
Unii dintre acești criptografi au început să lucreze la visul măreț: banii electronici. Și au avut chiar și un model în acest sens: DigiCash-ul lui David Chaum. Munca lui David Chaum i-a inspirat pe Cypherpunks, Chaum putând fi numit strămoșul membrilor grupului Cypherpunks. Lucrările sale (printre care se numără "Untraceable Electronic Mail, Return Addresses, and Digital Pseudonyms", "Blind Signatures for Untraceable Payments" sau "Security without Identification Card Computers to make Big Brother Obsolete") au demonstrat că gândirea sa era cu mult înaintea acelei vremi. În 1989 reușise deja să lanseze compania de bani electronici DigiCash Inc. Aceasta oferea publicului un sistem de plată numit eCash și monedele CyberBucks coins, care funcționau pe baza semnăturilor oarbe. Propunerea a fost aplicată cu succes în lumea reală, fiind adoptată de mai multe bănci, printre care se numără Mark Twain Bank din St. Louis, Deutsche Bank, Credit Suisse, Norske Bank și Bank Austria. Alți jucători importanți au devenit interesați de creația lui Chaum: Visa, Netscape, ABN Amro Bank, CitiBank și ING Bank. Până și Bill Gates a dorit la un moment dat să implementeze DigiCash în Windows '95. Din păcate, nu s-a semnat niciun contract cu aceste firme. Într-un final, în 1998, DigiCash Inc. a intrat în faliment. Oamenii nu au fost atrași de utilizarea sistemului. Propunerea lui Chaum apăruse și ea înainte de a-i veni timpul.

Cypherpunks au considerat că unul dintre motivele de eșec ale DigiCash Inc. a fost faptul că sistemul era controlat de o autoritate centrală. Cheia succesului consta într-o formă de bani descentralizată complet.

e-Gold

O propunere similară a apărut în perioada 1996-2009, aceasta fiind realizată de compania Gold & Silver Reserve, Inc. Aceasta a lansat o firmă mai mică, numită e-gold Ltd., pentru operațiuni cu aur digital. Utilizatorii puteau transfera aur de la distanță, în grame sau uncii. Afacerea era în floare, atingând un maxim de cinci milioane de utilizatori. Multe exchange-uri au adoptat acest aur digital, iar utilizatorii puteau să realizeze transferuri prin intermediul telefonului mobil. Cu toate acestea, în 2007, proprietarii au fost acuzați de guvern că operau tranzacții financiare fără a avea licență. Aceștia au pledat vinovați și au și fost găsiți vinovați (în 2008); exchange-urile au fost închise. Pentru că au admis că au încălcat legea și pentru că au recunoscut că aveau nevoie de licență, au primit sancțiuni mai mici. Totodată, conform legii americane, fiind găsiți vinovați de o instanță, ei nici nu au mai putut obține o licență, iar e-Gold și-a încheiat existența.

HashCash

Sursă foto: Lista de email a grupului Cypherpunks

În 1997, Dr. Adam Back venit cu o propunere pe grupul de email, numită HashCash. În acele timpuri, spam-ul pe Internet era în floare (în special cel de pe email), devenind o problemă serioasă. Chiar și companiile mari au început să se autosesizeze în această privință, astfel că un prim demers a fost realizat în 1992 de IBM, cu o propunere numită Pricing via Processing or Combating Junk Mail. Propunerea inginerilor de la IBM avea să fie numită în viitor Proof-of-Work.

Invenția lui Adam Back nu funcționa pe baza protocolului IBM proposal; totuși, avea destule aspecte comune. Prototipul HashCash a presupus o procedură Proof-of-Work pentru limitarea spam-ului pe email și a atacurilor DDos, având la bază un cost pentru fiecare email, cost care, într-un final, ar fi făcut ca spam-ul să fie prea scump pentru a fi utilizat. Ulterior, HashCash avea să devină o parte a motorului Bitcoin, fiind menționat și în white paper-ul Bitcoin.

În plus, Adam Back rămâne în istorie și pentru că a fost cel care l-a îndrumat pe Satoshi Nakamoto către Wei Dai, după ce și-a dat seama de similitudinile dintre propunerile de bani electronici ale celor doi. De-a lungul timpului, doar doi oameni au fost contactați personal de Satoshi înainte de a lansa Bitcoin: primul a fost Adam Back, iar al doilea Wei Dai.

b-money

Poză rară cu Wei Dai, care ar putea sau nu să fie reală; într-o declarație de pe WeiDai.com, acesta spunea că "Vă rog să țineți cont că la momentul redactării, orice poze de pe Internet despre care se spune că aș apărea în ele sunt de fapt poze ale altor oameni numiți Wei Dai" || Image source: steemit.com

În 1998, un alt Cypherpunk remarcabil a venit cu o propunere de bani electronici: Wei Dai a introdus conceptul numit b-money. Proiectul avea la bază algoritmul Proof-of-Work și era prezentat în două variante. Din nefericire, b-money era vulnerabil la atacurile Sybil, iar Wei Dai a ales să nu își mai continue munca. Propunerea nu a fost implementată niciodată.

Un alt motiv pentru care Dai nu și-a definitivat invenția a fost și acela că nu a mai avut încredere în utilitatea b-money și nici în ideologia crypto-anarhică. Într-o discuție ulterioară de pe forumul LessWrong, el a admis că: "Nu am făcut niciun pas pentru a programa b-money. Parțial, asta era din cauză că b-money nu avea încă un design practic complet, dar nu am mai continuat să lucrez la design din cauză că am fost oarecum decepționat de crypto-anarhie în perioada în care am terminat de scris b-money, și nu mi-am mai putut imagina că un astfel de sistem, odată implementat, ar fi putut să atragă multă atenție și să fie utilizat în afara unui grup mic de cypherpunks entuziaști". Această idee a repetat-o apoi și într-o conversație purtată cu Adam Back și cu alți Cypherpunks, dovedind că nici măcar nu mai credea într-o aplicație practică a b-money: "Cred că b-money va fi cel mult o valută de nișă sau un mecanism de aplicare a contractelor. Care să servească doar celor care nu vor sau nu pot să apeleze la instrumentele guvernamentale ".

Totuși, chiar dacă Wei Dai nu prea a avut încredere în invenția sa, altcineva a avut. Zece ani mai târziu, urmând sfatul lui Adam Back, Satoshi Nakamoto l-a contactat pe Dai pentru a-l ruga să arunce o privire peste propunerea sa de bani electronici, numită Bitcoin. Ei au schimbat între ei trei email-uri. În primul, din 22 august 2008, Satoshi scria:

"Am citit cu mare interes pagina ta despre b-money. Mă pregătesc să public un document care duce mai departe ideile tale, într-un sistem complet funcțional. Adam Back (hashcash.org) a observat asemănările și m-a direcționat către site-ul tău.

Am nevoie să știu anul în care a fost publicată pagina ta despre b-money pentru a o cita în documentul meu. Va arăta așa:
[1] W. Dai, "b-money," http://www.weidai.com/bmoney.txt, (2006?).

Poți descărca o ciornă înainte de lansarea proiectului de pe http://www.upload.ae/file/6157/ecash-pdf.html. Poți transmite informația aceasta mai departe oricui crezi că ar fi interesat."

Wei Dai a răspuns astfel la acest email:

"Salut Satoshi. b-money a fost anunțat pe lista de email a grupului cypherpunks în 1998. Aici se află postarea arhivată: http://cypherpunks.venona.com/date/1998/11/msg00941.html

Unele discuții pe acest subiect pot fi regăsite la adresa http://cypherpunks.venona.com/date/1998/12/msg00194.html.

Mulțumesc că m-ai anunțat despre documentul tău. Voi arunca o privire peste el și te voi anunța dacă am comentarii sau întrebări."

Dar Wei Dai nu a analizat documentul lui Satoshi, nici nu a revenit cu alt email. În schimb, pe 10 ianuarie 2009 a primit alt email de la Satoshi, care îl anunța că Bitcoin este complet funcțional:

"Am dorit să te anunț că tocmai am lansat implementarea integrală care se regăsea în documentul pe care ți l-am trimis în urmă cu câteva luni, Bitcoin v0.1. Detaliile, link-ul de descărcare și capturile de ecran se află la adresa www.bitcoin.org

Cred că atinge toate punctele pe care ai încercat și tu să le rezolvi cu ajutorul documentului despre b-money paper.

Sistemul este în întregime descentralizat, fără servere sau alți intermediari de încredere. Infrastructura rețelei suportă o gamă largă de contracte și tranzacții escrow, însă momentan atenția este îndreptată spre funcțiile de bază ale banilor și spre tranzacții."

Din motive știute doar de el, Wei Dai nu a păstrat legătura cu Satoshi. Poate că nu avea încredere în potențialul Bitcoin sau poate că nu era de acord cu o monedă fără o valoare stabilă. Ce este cert însă e faptul că peste ani a regretat că a acționat așa:

"Aș fi crezut că Bitcoin va eșua din cauza politicii sale monetare (mai precis, din cauză că politica sa duce la volatilitate a prețului, ceea ce impune costuri mari utilizatorilor, aceștia având de ales între a-și asuma riscuri nedorite sau a se implica în acțiuni costisitoare de hedging (n.r. de acoperire împotriva riscurilor) pentru a folosi moneda). (Aceasta ar putea fi parțial și din vina mea, deoarece atunci când Satoshi mi-a scris, solicitându-mi opinia, nu i-am răspuns niciodată. Dacă aș fi făcut-o, poate că l-aș fi convins (sau i-aș fi convins) să renunțe la ideea de “cantitate fixă de monede”.)"

Chiar dacă nu știa la acea vreme, Wei Dai avea să rămână în istorie drept unul dintre singurii doi oameni contactați de Satoshi Nakamoto înainte de a lansa Bitcoin.

Bit Gold

Un alt Cypherpunk renumit, care a încercat și el să găsească o soluție pentru inventarea unei forme de bani privați electronici, este Nick Szabo. El era deja familiarizat cu această idee, lucrând în trecut alături de Dr. Chaum la DigiCash. În 2005, el a publicat o propunere numită Bit Gold. Însă el lucrase la acest prototip încă din 1998. Conform white paper-ului, invenția sa ar fi trebuit să "utilizeze funcții de benchmark, dar și tehnici de criptografie și de replicare, pentru a construi un nou sistem financiar, bit gold, care să servească nu doar ca o schemă de plăți, ci și ca o formă de stocare pe termen lung, independentă de orice autoritate centrală ". Mai multe detalii despre această propunere pot fi regăsite și pe blogul lui Szabo.

Bit Gold funcționa pe baza algoritmului Reusable Proof-of-Work, dar era vulnerabil la atacuri Sybil, cum a fost și cazul b-money. Prototipul nu a văzut niciodată lumina zilei și a rămas în istorie ca o postare pe un blog, întrucât avea prea multe probleme tehnice pentru a putea lucra într-un mediu real. Însă ideile de bază ale Bit Gold l-au inspirat pe Satoshi chiar și mai mult în munca sa pentru ceea ce a devenit o invenție formidabilă - Bitcoin.

Satoshi, ultimul (?) Cypherpunk

The Times, 3 ianuarie 2009, ediția matinală londoneză || Sursă foto: TheTimes03Jan2009.com

"Principala problemă a valutei tradiționale este că necesită încredere pentru a funcționa. Trebuie să avem încredere că banca centrală nu va devaloriza valuta, dar istoria banilor fiat este plină de astfel de evenimente. Trebuie să avem încredere în băncile care ne păstrează și ne transferă electronic banii, dar acestea oferă împrumuturi în timpul crizelor economice și abia dacă au o mică fracțiune în fondurile de rezervă. Și când le oferim datele personale trebuie să avem încredere că nu vor permite hoților de identitate să ne golească conturile." -- Satoshi Nakamoto

Să ni-l imaginăm pe Satoshi Nakamoto în dimineața zilei de 3 ianuarie 2009. Tocmai își cumpărase ziarul The Times de la chioșcul de la parterul blocului. Se întoarce acasă, ia o gură de cafea și citește titlul de pe prima pagină: "Cancelarul este aproape de a salva băncile pentru a doua oară. Între timp, așteaptă să se genereze blocul geneză. Oare la ce se gândea? Poate că și-a spus ceva de genul: "Este deja prea mult! Guvernul a întrecut orice măsură! Dar acum există Bitcoin...".

Nimeni nu poate ști la ce s-a gândit în acea zi. Dar ce este sigur este că pe 3 ianuarie 2009 a fost extras blocul geneză al Bitcoin. Și că în acesta a fost inserat titlul articolului de pe prima pagină din The Times.

Lucrul la Bitcoin începuse deja cu 2 ani mai devreme, în 2007. Satoshi, care se alăturase și el listei de email a grupului Cypherpunks, trebuie să fi știut ce s-a întâmplat cu e-Gold și cu proprietarii acestei companii. Poziția statului față de banii privați era limpede ca lumina zilei. În același timp, contextul politico-economic nu era deloc unul promițător, lumea confruntându-se cu o criză enormă. Poate că Bitcoin a fost un vis personal al lui Satoshi. Sau, poate că întreg contextul mondial l-a determinat să lucreze la această invenție. Indiferent care a fost adevăratul motiv, ce rămâne este că Satoshi a urmat visul Cypherpunks, un vis care fusese împărtășit și de predecesorii libertarieni.

Urmând ideologiile libertariene și crypto-anarhice, dar și conceptele criptografilor timpurii, Satoshi Nakamoto a reușit să creeze “un nou sistem financiar, care este în întregime peer-to-peer, fără niciun terț în care să trebuiască să avem încredere". Sistemul "permite ca plățile online să fie trimise în mod direct de la o parte către alta fără a apela la o instituție financiară. Semnăturile digitale oferă o parte a soluției, dar beneficiile principale sunt pierdute dacă este necesar în continuare un intermediar de încredere pentru prevenirea dublei cheltuiri."

Cu alte cuvinte, Bitcoin a fost prima formă de bani electronici privați, capabilă de asemenea să elibereze în sfârșit oamenii de supravegherea guvernului, totul fiind posibil cu ajutorul transferurilor directe între indivizi, intermediarii fiind excluși – cum ar fi băncile, care funcționează ca brațe ale guvernului.

Blocul geneză al Bitcoin || Sursă foto: Reddit

Gândirea libertariană a lui Satoshi este vizibilă în multe dintre cuvintele sale.

“Modelul bancar tradițional atinge un nivel de intimitate prin limitarea accesului la informații părților implicate și intermediarului de încredere. Nevoia de a anunța public toate tranzacțiile exclude această metodă, însă intimitatea poate fi menținută în continuare prin ruperea fluxului informațional în altă parte: prin păstrarea în anonimitate a cheilor publice. Publicul poate vedea că cineva trimite o sumă către altcineva, însă nu are nicio informație prin care poate corela tranzacția cu cineva anume. Este ceva similar cu informațiile oferite de bursele de valori, unde momentul și valoarea tranzacțiilor individuale sunt făcute publice, însă nu se spune cine sunt părțile implicate.”

Un alt exemplu în acest sens îl constituie un articol din 2015 din The Verge, care ilustrează prima discuție a lui Satoshi cu Martti Malmi, cel din urmă având să devină ulterior administratorul forumului BitcoinTalk. Martti împărtășea și el viziunea anarhică, fiind pe vremea aceea un membru al defunctului forum anti-state.org. Iată ce scria în articol:

"În primul său email către Satoshi Nakamoto, din mai 2009, Martti și-a oferit ajutorul: "Aș vrea să te ajut cu Bitcoin, dacă este ceva ce aș putea face".

Înainte de a-l contacta pe Satoshi, Martti scrisese despre Bitcoin pe anti-state.org, un forum dedicat posibilității de a avea o societate anarhică, organizată doar de piața liberă. Sub pseudonimul Trickster, Martti a scris o scurtă descriere a ideii din spatele Bitcoin și a cerut păreri: "Ce credeți (n.r. despre Bitcoin)? Sunt foarte entuziasmat de gândul despre ceva practic, care ne-ar putea aduce mai aproape de libertate în această viață :-)"

Martti a inclus un link al postării în primul email pe care l-a trimis lui Satoshi, iar Satoshi i-a răspuns rapid.

"Ai înțeles exact ce face Bitcoin ", a scris Satoshi".

Partea de mai jos arată primele semne ale dezvoltării codului Bitcoin (n.b. -- mulțumesc cygan pentru sugestie!) -- 5 emailuri transmise între Satoshi și Adam Back. Dacă avem încredere în aceste 5 emailuri (și nu va fi ușor), înseamnă că a existat un contact între Nakamoto și Adam Back începând cu august 2008, când Satoshi i-a solicitat lui Adam opinia asupra materialului la care lucra. Cu ajutorul acestor 5 documente importante putem înțelege, mai bine, cum într-o anumită perioadă Satoshi a avut contact cu anumiți membri ai grupului Cypherphunk.

Răspunsul lui Satoshi este clar ca bună ziua în ceea ce privește viziunea pe care o avea. Și lecția pe care ne-a predat-o ar trebui să nu fie uitată niciodată.

Același lucru este valabil despre el și în legătură cu interesele avute la comun cu grupul de Cypherpunks – el a dat în mod gratuit oamenilor atât Bitcoin, cât și intimitatea conferită de Bitcoin. A oferit în mod gratuit accesul liber la utilizarea cheilor criptografice prevăzute de protocolul pe care l-a inventat. Bitcoin a fost conceput pentru a schimba în totalitate piața liberă (și a și reușit acest lucru). În final, a fost o formă de rebeliune civilă. O metodă de a lua poziție față de banii creați de guvern – acei bani care pot fi urmăriți, acei bani supuși inflației și care zi de zi își pierd din valoare, din cauză că guvernul îi emite pe bandă rulantă.

Satoshi a vrut să-i ajute pe oameni să fie din nou liberi. Și totul a fost posibil prin intermediul Bitcoin. Nicio bancă și niciun guvern nu mai poate “mulge” oamenii de banii proprii, indiferent de cât de sofisticate ar fi mecanismele prin care ar încerca asta, printre care se includ taxele pentru transferul fondurilor, taxele pentru vânzarea de produse sau taxele pentru munca prestată. Oricine are acces liber la Bitcoin, iar libertatea constă în utilizarea lui; dacă vreți să dețineți controlul asupra intimității și asupra finanțelor voastre, tot ce aveți de făcut este să-l îmbrățișați.

Bitcoin a fost anticipat cu mai multe ocazii de Tim May. De exemplu, în eseul său din 1994 intitulat Crypto Anarchy and Virtual Communities, el a spus că "Tehnologia a eliberat duhul din lampă. Anarhia crypto eliberează oamenii de sub coerciția vecinilor fizici – care nu știu cine sunt ei pe Net – și de sub opresiunea guvernelor. Pentru libertarieni, criptarea puternică oferă mijloacele prin care guvernul va fi evitat".

Bitcoin există în realitate și este aici pentru a dăinui. Cerul a început să se prăbușească încă din 1979 și a continuat prăbușirea până în ziua de azi. Guvernul a pierdut războiul. Libertatea este în mâinile noastre.

Aceasta este postarea mea cu numărul 1000.

Și este o urmare a celorlalte topic-uri scrise de mine, despre Cypherpunks, despre istoria acestora și despre crypto-anarhie. Spiritul celor numiți Cypherpunks continuă să trăiască în mulți dintre noi. Este datoria noastră să îl păstrăm viu. Este datoria noastră să continuăm să luptăm pentru libertate!

Referințe:
- Guvernul vine! ANAF si DIICOT ii urmaresc pe traderi
- Cryptocurrency vs digital money issued by the state
- The Crypto Anarchist Manifesto - We all should read it
- Governs try to limit access of public to information and freedom since ages
- Phil Zimmermann's thoughts about PGP - We all should read them
- When the govern wants to hold your private keys
- The call for Julian Assange || The WikiLeaks Manifesto - We all should read it

Și, dacă postarea originală a fost cea cu numărul 1000 pentru mine, aceasta este cea cu numărul 1337 – leet!

Citire plăcută tuturor!